povestea..

deschid ochii..afara e intuneric bezna..e frig..simt cum mi se face pielea gaina din cauza vantului rece..ma ridic cu greu si simt o puternica ameteala..ma uit in jur..ma uit la locul unde stateam intins cautand ceva care sa imi aminteasca motivul pt care sunt acum in marginea unei paduri..cu exceptia lanternei ce era langa mine, nu gasesc nimic..incepe sa se ridice ceata..foarte bine..pt ca pot sa vad unde sunt exact..si poate tre sa caut un drum, o poteca, un semn, ceva..pot sa observ din ce in ce mai clar ca sunt inconjurat de pustietate..nici o lumina in departare..nici un sunet..parca m.as fi trezit in mormantul meu si acum pot umbla in voie prin imprejurimile subterane ale acestuia..cascand gura in jur si cu ochii cand pe sus cand pe jos..gasesc in scurt timp o poteca..semn ca sunt pe un traseu si civilizatia nu.mi poate fi departe..imi ghidez pasii cu mare greutate pe poteca, care nici nu stiu foarte exact unde ma duce..dar sper ca la un drum..caci exista sanse mai mari sa treaca o masina pe acolo, care sa ma duca pana la prima benzinarie sau bar..ce.o fi..numa sa nu mai raman in bezna asta inecacioasa..cred ca sunt la capatul lumii..semnal la telefon nu am..bateriile la lanterna s.au consumat..lucrul ce.l stiu sigur este ca merg spre vest..spun asta pt ca ma orientez dupa polaris..incep sa maresc pasii..ma impiedic, dar ma ridic repede si incep sa alerg..cad din nou..dar deja am ajuns intr.un drum forestier..nu stiu in care directie sa o apuc..habar nu am unde sunt..ma uit in jurul meu si observ relieful..din punctul in care sunt imi dau seama ca sunt la o altitudine mai mare decat 0..aleg directia care coboara..gandindu.ma ca la capatul coborarii voi intalni negresit oameni..merg de ceva timp pe drumu asta..si tot coboara..se aude ceva in departare..dar nu pot sa imi dau seama ce e..in curand voi da de vreo casa..din spatele meu se vede lumina..sunt farurile unei masini..hahaha..ce bucurie imi alearga prin inima..un semen care ma poate ajuta..ma intorc cu fata si fac semne cu mainile..masina se apropie, dar nu incetineste..ba inca pare ca accelereaza..in ultima secunda m.am aruncat dinaintea ei..hai ca.i culmea..ce betivan de la vreo ferma a vrut sa ma omoare? nici nu am terminat de enuntat gandurile ca am vazut cum masina paraseste drumul..si se izbeste violent de un copac..ma ridic in graba si fug catre accident..in timp ce ma apropii, observ ca e o camioneta deschisa la culoare..nu are numere de inmatriculare..din cauza impactului a inceput sa iasa fum de sub capota..ajung langa geam si observ o tanara femeie pe locul din dreapta..e intinsa pe bancheta..inca nu s.a dezmeticit..hainele ii sunt zdrentuite..parca ar fi venit aici din timpuri de demult..in secunda urmatoare, femeia se uita tinta in ochii mei..o intreb daca poate sa se miste..o ajut sa se ridice in capul oaselor..si o intreb ce s.a intamplat..ma uit la volan..si nu e nimeni..brusc mi s.a facut frig si aburul imi iese din gura..tanara femeie mi.a zis: nu pot sa ajung niciodata acasa..du.ma acasa..