pe banca..

Se facea ca stateam cu candela mea,
Pe banca asteptarii si dadeam sfaturi despre neprihanire.
Lumina incerca sa supravietuiasca intre dispret si putina iubire.
- Ti s-a stins candela, prietene!
Imi spune un vecin asteptator;
- Nu mai este simpatie, mila si dor,
ti s-a stins bucuria rugaciunii si cantarea de dragoste
pentru prietenul tau s-a oprit pe treptele ce coboara spre tine.
E un amestec de vechi si nou
si-n asteptarea ta ceva nu e bine.
I-am aratat candela lustruita, ca din povesti
si mai frumos decorata ca a lui;
I-am zambit si i-am spus:
E timpul sa mai cresti, mai strange experienta,
mai fa economie de ulei;
si prieteneste i-am facut cu degetul: OK?
M-am intors spre asteptatorul din stanga,
mai pregatit decat la cel din dreapta
si i-am explicat cum este cu legea si fapta...
- Ti s-a stins candela, prietene!, imi spuse si acesta.
- Nu mai este rabdare, credinta, iertare
si in privire nu se mai vede iubire.
M-am enervat si i-am aratat seria de pe candela:
- E Originala!
remarca ta e lipsita de sens si e banala.
Important e sa intuiesti prin intuneric adevarul
si sa ai viziunea ta personala, acesta e fiorul.
Vazand ca nu am cu cine sa vorbesc despre idei teologice
de mare valoare, am adormit si ca prin vis am auzit:
- Iata mirele! iesiti-I in intampinare!
Asteptatorul din stanga si asteptatorul din dreapta
au fost chemati la marea sarbatoare.
Eu... inca mai stateam pe banca asteptarii
lustruind candela cu carpa mea
de fapte recunoscute si apludate la gala,
repetand in vis, ceva despre serie:
E originala! E originala!