ganduri in prag de seara..

A fost o data ca niciodata un mare poet, un mare artist. Numele sau era Nae. Ma scuzati, Maestrul Nae. Mare suflet avea omul acesta. Era un om bun la suflet care nu a vrut  raul nimanui in intreaga sa viata. Inca din frageda copilarie, Nae a  a fost un mare talent. Si-a bucurat prietenii si  i-a facut sa rada in dese randuri inveselind  atmosfera. Avea o inima calda si un suflet bun. Parca fusese destinat sa bucure oamenii. Cand s-a facut mai maricel  si a inceput sa inteleaga care e treaba cu viata si cu dedesubturile ei si-a zis ca nu e de suguiala si in gandul lui a incoltit samanta cum ca bine ar fi daca ar deveni actor. Astfel ar putea sa faca anumite lucruri pe care in mod normal  nu le-ar fi facut. Adica sa interpreteze anumite personaje, bune sau rele. Si nu a mai trecut mult timp si Nae a trecut la aplicarea planului. A dat la Academia de Teatru si Film, iar in scurt timp a devenit unul dintre cei mai apreciati actori, in ciuda varstei deloc inaintate. Anii au trecut, iar publicul il dorea tot mai mult. Avea reprezentatii in toata tara. Toti doreau sa il vada ori sa il auda. Insa ca orice om a avut punctele sale slabe, anumite carente care nu au putut fi corectate in nici un chip. Anii au trecut si parul alb a inceput sa ii apara. Ridurile de pe fata erau deja nesimtite.  Singura pasiune a lui Nae aera sa meraga la corida. Miercuri de miercuri , Nae mergea la corida. Statea in loja de langa ring. Ii placea la nebunie sa urmareasca spectacolul pe care il oferea  toreadorul impreuna cu partenerul  sau, taurul Gallardo. Toreadorul sau preferat era  Jose. Acesta era un toreador special, ca si Nae, nu-i asa?  Jose compunea versuri si fraze de neuitat in timp ce masacra taurii.. Nae isi amintea cum Jose intr-o miercure senina, pe la apus trebuia sa ucida cel mai fioros taur din regiune. Balrog era numele lui. Era fioros din cale-afar’ si nici un toreador nu a indraznit sa ii iasa in cale, iar cei care au incercat au sfarsit in chinuri cumplite. Insa Jose a avut curajul nebunesc sa provoace taurul demonic, parca era sosit din iad. Demonstratia incepuse de aproximativ 10 minute, timp in care Jose infingea pumnal dupa pumnal in ceafa lui Balrog. Acesta suferea cumplit. Simtea parca ca moartea i se apropia. Jose era intr-o stare de visare, fiind drogat de uralele multimii care il aclamau pt eleganta si seninatatea cum isi ducea la bun sfarsit opera machiavelica.”Impusca-l!” striga un taran coclit care simtea cu suferinta taurului, dar restul oamenilor erau injectati cu ura, contaminati  de rautate. Ceva demonic era pe arena aceea. L-au ucis pe acela care striga ca trebuie impuscat taurul, iar ei si-au continuat ritualul grotesc. Jose ajunse la ultima lovitura. Mai avea o sulita in mana. Balrog era slabit..insa a mugit sfasiat, a lovit cu copita de sol si apoi a pornit in goana, cu speranta ca ar putea sa il tranteasca jos pe Jose. Dar acesta, genial, ii spune..Dragostea le invinge pe toate! si ii aplica ultima lovitura. Uraaaaaaa.. Ieeeee. .Daaaa...strigara toti intr-un singur glas. Bravooo Joseee. El Magnifico, El superion, El grande Jose... Insa ca niciodata, in acea dupa-amiaza, Nae, se simti.. trist si apasat. Nu stia ce se intampla cu el. Stia doar ca Jose era preferatul lui si al multimii, dar ceva se intamplase. Ca niciodata, Nae nu se putea bucura asa cum o facea in general. Simtea ca ceva se schimbase. Nu mai era el cel care il incuraja pe Jose cu tot suflu din plamani. A plecat acasa ingandurat. Nu mai avea chef de nimic. Oamenii cu care se intalnise pe drum se uitau mirati la el. Maestrul Nae era suparat. Vestea s-a dus repede, ca doar lumea a vorbit si o sa vorbeasca intotdeauna. Zilele au trecut, la fel si saptamanile; de acum se implineau 4 luni de cand Nae era la pamant. Era doborat si nimeni nu stia ce e cu el si cum il poate ajuta. La un moment dat se raspandise un zvon , prin care se zicea ca Maestrul Nae, din punct de vedere al inveselirii oamenilor, era mort. Din nu se stie ce cauza, el devenise o leguma, psihic vorbind si precum se aseaza praful pe o carte uitata undeva in pod, asa l-au uitat oamenii pe Nae. Insa intr-o zi, pe cand Nae facea o banala plimbare in parc, in timp ce isi plimba ochii neglijent pe niste frunze ce zburau..