Generalul invalid si povara de pacate

a existat la un moment dat, un general..decoratii peste decoratii..stima si respect la tot pasul..apreciat de toti camarazii, iar cei cu grade inferioare visau aievea la pozitia si respectul de care se bucura generalul..totusi daca priveai adanc in ochii lui..daca reuseai sa treci de barierea pe care o ridica de fiecare data cand iesea in public..puteai observa ca ceva il nelinisteste, ceva il apasa..orice om seamana cu durerea care il macina..insa in momentele lui de solitudine, acest general, se confrunta cu niste dureri sufletesti..era macinat de niste probleme care nu aveau sa ii dea pace niciodata..el spunea mereu ca ”ii auzi pe ceilalti prin urechi, si te auzi pe tine prin gatlej”..de cele mai multe ori oamenii care reusisera sa ii vada starea lui de fapt, dadeau vina pe moartea timpurie a fiului sau, care a murit intr.adevar la nici 24 de ani impliniti, dupa ce s.a prabusit cu un avion de vanatoare..fiul dorind sa imbratiseze, asemeni tatalui, cariera militara..si generalul nu.si putea ierta asta niciodata..asezat la fereastra, statea comod in scaunul lui cu rotile..vantul ii adia printre suvitele de par neatinse de vreme si de calvitie..sprancenele arcuite nervos, aminteau de darzenia si de forta de altadata a generalului..de felul lui era nemultumit de cele mai multe ori si invaliditatea lui il necajea imens si iata.l acum asezat in scaunul oamenilor cu nevoi speciale, nervos ca nu reusea sa faca singur lucrurile banale ale vietii, fiind nevoit sa se bazeze pe altcineva, care oricum nu facea lucrurile cum trebuie..insa nevoia lui speciala era eliberarea..eliberarea de povara de pacate..linistea il omora..si gandea intotdeauna ca linistea vestea sfarsitul lumii..privea pe fereastra..pe bulevard, oamenii pareau nauciti..mii si mii de pesti care se zbateau intr.o balta cu apa neagra..avea ciudata impresie ca sufletul acestei gloate se indepartase de oameni, asa cum si gandirea lucida il paraseste pe cel care viseaza..treaza ramase doar lumina lumanarii, care lumina un colt de camera..cu ochii mintii revedea un film pe care nu il putea sterge nicicum din cap..umerii ii erau greu apasati de deciziile luate candva..si dupa ce curtea martiala l.a trecut in rezerva dupa un lung process, generalul era pe marginea prapastiei..existenta lui era pe o lama de cutit..grozav lucru..pt ca asemanator acestui general m.am simtit eu uichendul trecut..ce s.a mai intamplat cu generalul nu stiu, dar daca povestile noastre s.au asemanat, iar eu sunt ok acum, tind sa cred ca si generalul este ko ok..